Milioane de americani plătesc lunar taxe suplimentare la facturile de electricitate pentru centrale și proiecte energetice care nu au fost finalizate sau au fost abandonate înainte de a produce energie. Fenomenul, cunoscut drept CWIP (Construction Work in Progress), permite utilităților să recupereze costuri din perioada construcției, transferându-le direct consumatorilor.
În practică, clienții finanțează investiții care, în unele cazuri, nu devin niciodată operaționale, iar suma totală este reflectată în tarifele lunare, crescând de multe ori cu un procent semnificativ. Analizele recente arată că această practică a intensificat disputele despre transparența costurilor energiei.
În unele state americane, costurile CWIP au contribuit la o creștere generală a facturilor, în condițiile în care prețurile utilităților au urcat pe fondul investițiilor în infrastructură energetică și a creșterii cererii. O parte a populației avertizează că astfel de scheme de finanțare, în ciuda potențialului de accelerare a construirii de capacități, transferă riscurile către consumatori, fără să ofere garanții clare privind finalizarea proiectelor sau randamentul energetic.
Răspunsul oficialilor variază: unii susțin CWIP ca fiind indispensabil pentru finanțarea pe termen lung a rețelelor, în timp ce alții cer mai multă transparență în calcul și raportare. În contextul discuțiilor globale despre energie, fenomenul CWIP servește ca avertisment pentru România și regiunea noastră: proiectele mari pot duce la creșteri ale facturilor dacă finanțarea este externalizată către consumatori înainte de producția efectivă.
Pentru Ilfov, această analiză subliniază importanța unor reglementări clare privind costurile de energie și a oricăror modele de finanțare ce pot afecta tarifele la electricitate în viitor.
