Primele cercetări arheologice de la Buftea datează din anii 1970 (începând cu 1973) și au fost consemnate în Revista Muzeelor în 1979 de arheologul Aristide Ștefănescu. Investigațiile au identificat mai multe puncte cu dovezi de locuire pe malul râului Colentina, iar articolul original sublinia: „După un drum ce însumează nu mai mult de 5 km … avem posibilitatea să precizăm o continuitate de locuire … ce depăşeşte 4 000 de ani.” În anii ’70 exista încă un zid al Mănăstirii Cârna; mănăstirea este estimată la aproximativ 500 de ani vechime.
După decenii de tăcere publică — peste 40 de ani fără discuții oficiale — situl a revenit în atenție în 2020, când primarul Gheorghe Pistol a demarat o dezvoltare imobiliară pe un teren „uriaș” ce include ruina mănăstirii și cimitire medievale. Lucrările arheologice recente au scos la lumină rămășițe, noi descoperiri și confirmări ale importanței istorice locale.
Publicația locală acuză lipsa totală a informării: nicio comunicare oficială din partea primăriei, a dezvoltatorului sau a ziarului primăriei; se afirmă că informația a fost „păstrată secret” pentru facilizarea vânzărilor imobiliare. Ca răspuns, USR Buftea a depus un proiect pentru protejarea, conservarea și integrarea turistică/ ecleziastică a ruinelor, dar proiectul ar fi rămas blocat timp de aproximativ 6 luni în sertarul primarului.
Controversa ridică probleme: protejarea patrimoniului (numeros: situri pe 5 km și continuitate de peste 4.000 de ani), transparența administrației locale și conflictul dintre dezvoltare imobiliară și conservare istorică. Actorii implicați solicită documentare publică, protecție legală și o soluție care să împace conservarea cu planificarea urbană.
